gândurile unui om mic într-un oraş prea mare · Poezii

eu doar așa pot să îți scriu

să alergăm prin aceleași cuști
să ne izbim oasele cu drag
până la sfârșitul sfârșitului
când dragostea devine o limbă ieșită din uz pe care o reciclează filmele proaste
iar lumea ca o groapă comună așteaptă să ne înghită
mă predau

am fost sălbăticită prea mult timp
devino-mi acasă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s