gândurile unui om mic într-un oraş prea mare · Poezii

eu doar așa pot să îți scriu

să alergăm prin aceleași cuști
să ne izbim oasele cu drag
până la sfârșitul sfârșitului
când dragostea devine o limbă ieșită din uz pe care o reciclează filmele proaste
iar lumea ca o groapă comună așteaptă să ne înghită
mă predau

am fost sălbăticită prea mult timp
devino-mi acasă.

Lasă un comentariu