Psihologie

Indiferența ne împiedică să simțim sau ne salvează de suferință?

  • Indiferența ca detașare emoțională.

„Îmi este foarte greu să vorbesc despre cum mă simt, știu că pare ciudat, dar pur și simplu evit să-mi exprim stările, câteodată chiar am impresia că nu simt nimic, ca și când inima mea ar fi înghețată. Iubitele din trecut mi-au reproșat că nu sunt atașat de ele, că sunt prea rece, prea rațional. Uneori, vreau să-mi evit prietenii pentru că mi se pare că mă sufocă. La locul de muncă sunt cel mai bun pentru că rezist bine în situații de stres și nu mă plâng niciodată. Și totuși… de ce mă simt atât de înstrăinat de sentimentele mele?”. Acest discurs poate vă este familiar, poate nu, dar el descrie foarte bine cum se simt și cum îi simt oamenii din jur pe cei cu o indiferență aparte: detașarea emoțională.

I don't have any feelings you can hurt

  • Detașarea emoțională ca un comportament involuntar.

Detașarea emoțională poate fi înțeleasă ca o dificultate în a te conecta sufletește cu cineva, o greutate în a exprima afecțiune și a te dedica unei relații; a fi prezent fizic, dar părând mereu preocupat sau distras în ochii celor din jur, având uneori comportamente ciudate de evitare când vine vorba să te implici emoțional sau să rezolvi o situație dificilă care necesită afișarea sentimentelor (de exemplu, un bărbat detașat emoțional va „fugi” de o discuție în care partenera îl întreabă ce simte pentru ea). Persoanele de acest tip nu se comportă așa în mod intenționat, ci astfel au învățat să se exprime în orice relații de ani buni, fără să își dea seama că sunt detașați emoțional.

  • Detașarea emoțională ca o dorință.

Un alt sens al termenului poate fi o dorință, o nevoie de a te scoate din conexiuni emoționale, pur și simplu dorind o neimplicare pentru că îți oferă siguranță și protecție în cazul în care interacționezi cu oameni care cer foarte multă atenție, afecțiune și te obosesc emoțional. De exemplu, o persoană care se detașează poate să refuze un șantaj emoțional din partea soției, fratelui, cumnatului etc care încearcă să obțină foloase materiale sau să se bucure de generozitatea persoanei în cauză la infinit. Totodată, cineva care vrea să nu riște o suferință din dragoste se poate detașa cu bună știință de partener, păstrând distanța și tăcerea în privința sentimentelor la începutul relației.

  • Cum se simte această detașare?

Așa cum spuneam, oamenii care funcționează detașați de sentimentele lor au uneori senzația că nu mai pot simți nimic, sau că au doar o stare de tristețe și în rest nu se mai pot bucura, revolta, nu pot fi surprinși sau dezgustați. Ca și când toți senzorii lor emoționali sunt amorțiți, reduși la tăcere. Într-o formă mai ușoară, ei pot manifesta doar o lipsă de interes pentru activități care în trecut erau favorite sau o greutate în a mai găsi entuziasm și pasiune în viața de zi cu zi, uneori având preocupări intelectuale, evitând partea artistică sau nedorind să ia parte la o situație prea emoțională.

  • Partenerul meu este detașat emoțional. Ce mă fac?

Când întâlnim pe cineva care nu afișează nicio urmă de afecțiune sau evită să își exprime sentimentele, ne apar o mulțime de întrebări: „Eu sunt de vină? Oare nu mă iubește? Ar trebui să îl schimb?”.  Pentru început, putem analiza la ce se așteaptă societatea când vine vorba de femei și bărbați. Femeile sunt învățate să fie implicate în relații, să fie mămici, să arate afecțiune și grijă, în timp ce bărbaților li se spune că este un semn de slăbiciune să plângă, că trebuie să fie puternici și să fie focalizați pe soluții. Așadar, este de înțeles de ce detașarea emoțională este mai întâlnită în cazul bărbaților. Cu gândul că ambele genuri au nevoi și dorințe diferite, dar iubirea contează pentru amândouă, putem porni un proces de adaptare, și poate să explorăm aceste diferențe de relaționare în cadrul unei terapii de cuplu, dacă simțim că este necesar și cădem de comun acord cu partenerul în privința acestei decizii.

  • Psihologia din spatele detașării emoționale.

Detașarea emoțională poate fi un mecanism de apărare, o modalitate prin care cineva se protejează de suferință. Factorii care au influențat această stare pot fi: relații eșuate în trecut, care l-au făcut să înțeleagă că dacă se implică emoțional foarte mult poate fi rănit; un tip de atașament nesigur pentru că fie i s-au refuzat anumite nevoi în copilărie, fie a fost criticat când a arătat semne de sensibilitate sau părinții i-au trimis semnale contradictorii (unul dintre ei a fost extrem de protectiv și celălalt rece emoțional, unul l-a sufocat cu afecțiune, iar celălalt nu a arătat niciun semn de iubire); chiar teama de abandon ne face să nu ne arătăm sentimentele.

tumblr_m5b3kz0zU81r9p8q6o1_500

  • Lumea prin ochii unui om detașat emoțional.

Dacă trecem de partea cealaltă a baricadei, oamenii detașați emoționali funcționează destul de bine și ajung chiar să aibă relații de lungă durată sau căsnicii. Ei se consideră gânditori, preocupați de partea realistă, obiectivă a vieții, lucizi și uneori filosofi. Valorizează libertatea și independența în relații, consideră că dovezile de iubire pot fi altele, mai puțin vizibile sau declarate în cuvinte, iubesc cu o distanță și iubesc în tăcere. Pot uneori să fie emoționați, dar vor afișa această sensibilitate (dacă pot, și dacă detașarea emoțională este dorită, nu învățată inconștient) doar dacă se simt în siguranță și probabil doar în singuratatea lor intimă.

  • Detașarea emoțională la locul de muncă poate fi o soluție.

Indiferența la locul de muncă ne poate salva de mult stres. Persoanele foarte pasionale, sau la început de carieră, simt nevoia să fie atât de implicate emoțional încât resimt toată presiunea sau eșecurile de la job mult mai profund. Uneori avem nevoie să ne dăm doi pași înapoi și să ne deconectăm de la locul de muncă, pentru pacea noastră interioară. Răceala din punct de vedere profesional poate fi admirată sau descurajată, în funcție de cerințele postului sau de mediul de lucru. Unui doctor i se recunoaște profesionalismul dacă nu plânge alături de pacient, ci pare sigur pe sine, fără teamă, gândește „la rece” și te simți în siguranță în mâinile lui.

  • Să ne iubim unii pe ceilalți de-a-ntregul.

Este mai greu să iubim când am învățat că iubirea aduce riscul de a suferi, este mai greu, de asemenea, să iubim pe cineva care pare departe de inima noastră pentru că nu ne declară iubirea, dar cooperând, comunicând și acceptându-ne unii pe alții, ne transformăm. Relațiile cer multă hrană pentru a evolua, de aceea oferindu-ne unii altora doi nutrienți: răbdare și iubire, vom crește împreună o relație întreagă. Vă doresc mult succes și apelați cu încredere la un terapeut sau consilier de cuplu, atunci când simțiți că aveți nevoie de un suport sau ghidaj exterior.

Aveți grijă de voi și de sufletul vostru!

p.s. imaginile sunt din filmul Detachment

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s