Psihologie

Creativitatea și geniul, part I

(Pentru că am muncit ceva la licența mea în psihologie, m-am gândit să postez anumite părți interesante despre creativitate, geniul scriitorilor și suicid, fiind subiecte de interes și provocatoare.)

         Pentru început, analizând conceptul de geniu putem găsi numeroase definiții. În așa numita psihologie populară, geniul este acela cu un IQ superior față de majoritatea oamenilor, sau poate cel care a descoperit un lucru măreț, sau este artistul care vede lumea prin intermediul simțurilor sale mult mai dezvoltate și o reconstruiește din temelie. O legătură între tulburările depresive și geniul literar, artistic sau științific a fost realizată din Antichitate. Bila neagră a lui Hipocrate în secolul 4, „acedia” (termenul grecesc pentru apatia geniilor) din Evul Mediu și perioada Renașterii sau spleen-ul sau „mal du si`ecle” din secolul 19 al Romantismului sunt toate variații pe aceeași temă ale întunericului sau gândurilor încărcate de tristețe specifice creatorilor eminenți. Încă din Antichitate, termenul acceptat pentru aceste stări a fost „melancolia”, un termen alcătuit din cuvintele grecești „melas”-negru și bilă.  Melancolia se susține din durerea inerentă a condiției umane și își găsește combustibilul în gândirea și filosofarea asupra engimelor existențiale ale umanității (Weismann-Arcache & Tordjman, 2012).

Anja Buhrer-headless
Nesne Yalindir

            Orice explicații am găsi un lucru este cert: geniul nu se alătură majorității, nu este îngropat în rutină, nu se pliază pe o existență obișnuită pentru că el ca individ are o structură de personalitate neobișnuită. Din punct de vedere istoric, în secolul XVII termenul de geniu și-a găsit referințe în Italia și Spania unde „ingegno” (în italiană) sau „ingenio” desemna o calitate specific artistă de ordinul invenției sau însăși capacitatea de a produce frumosul. În secolul XVIII, termenul ia o alură mai practică, denumind o facultate deosebită de înzestrările intelectuale obișnuite, o facultate creatoare înnăscuta, opusa celor care pot fi dezvoltate prin exercițiu.

             Deși genialitatea are componente diferite de cele ale creativității (inteligență) și se regăsește într-un context social, este greu de imaginat un geniu non creativ (Eysenck, 1994, 1995). Creativitatea reprezentată atât de noutate cât și de impact este așadar centrul genialității (Cropley, 2010; Kyaga, 2012). Mulți psihologi au încercat să lege creativitatea de inteligență. Subiecților din studiile lor le-a fost testat IQ-ul în diferite moduri și rezultatele au relevat că  IQ-ul artiștilor se regăsește între 120 si 130, peste medie, dar nu intră în categoria inteligenței superioare. Deși au un nivel superior al creativității, nu se poate spune același lucru și despre inteligență.

            Ideea geniului nebun (în mod particular a artistului nebun) a fost prevalentă în literatura de specialitate pentru mai mult de 100 de ani. În ciuda dovezilor empirice, majoritatea oamenilor cred în teoria geniului nebun, teorie care persistă în media, în cultura populară și în psihologie. Rezultatele acestei concluzii se pot observa în multe forme (Kaufman, Bromley & Cole, 2006). Cultura este plină de asumpții și sterotipuri în ceea ce privește modul de funcționare a minții, iar unul dintre aceste mituri este reprezentat de legenda „artistului chinuit”. Contradicția dintre vreme geniul care creează opere de artă în ciuda (sau datorită) unei tulburări psihice a fost parte din legendele vestice îndelungată (Sussman, 2007).

a0f5b0b814d2a28d06d385db3ba562b1
Ben Zank

 

 

Anunțuri

2 gânduri despre „Creativitatea și geniul, part I

  1. ”Talentul poate face orice, geniul face numai ce poate.”(ACULIN TĂNASE).
    Inteligența este o noțiune complexă și are un coeficient redus la creatori (care sunt fără număr!), dar geniile, sunt simbolul inteligenței, adică au puterea de a înțelege ușor și bine lucrurile esențiale. Deci este fundamental să stăpânim proprietatea noțiunilor cu care operăm, altfel ajungem genii fără să ne dăm seama de asta. Sunt mulți oameni inteligenți și atât, dar geniul transcende inteligența prin creație. Închei cu un aforism dedicat creației.
    ”Ador Poezia, oriunde s-ar afla: în muzică, în pictură, în sculptură, în arhitectură, în dans, în teatru, în film, în sport, în arta culinară, în exprimare, în ludicul iubirii, al vieții, al naturii și al Cosmosului.”(ACULIN TĂNASE)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s