gândurile unui om mic într-un oraş prea mare · Psihologie · Uncategorized

încerc sau în/cerc?

Am avut de curând o revelație. Mi-am dat seama de ce nu reușesc să finalizez lucruri, deși mi le doresc cu toată ființa.

Mergând la o sesiune de coaching a trebuit să realizez un obiectiv simplu, să așez cât mai multe cuburi mici de lemn unul peste celălalt într-un minut. Am avut 3 încercări. Înainte de fiecare încercare trebuia să aproximez cam câte cuburi pot așeza fără să se dărâme turnul. Rezultatul: mi-am propus 10 cuburi în prima probă, am rămas cu 6 la finalul minutului; mi-am propus apoi tot 10 (obsesia mea de a finaliza neapărat un obiectiv) am rămas cu 9 la final; pentru că am prins încredere am susținut apoi că pot mai mult și mi-am propus 11 cuburi. Am rămas cu 13 la finalul minutului.

Ce am desprins eu din acest exercițiu? Cheia renunțărilor mele…

Renunț pentru că îmi place să încerc (să merg în cerc), să tot sper să POATE voi reuși să îndeplinesc o sarcină, dar niciodată nu îmi spun că o voi îndeplini cu siguranță sau că voi trece dincolo de ea… Când știu că pot, mă autodepășesc. Când sper să pot, sunt dezamăgită și mă învinovățesc, dar hei… Eu nu mi-am dat nicio șansă de reușită, încă de la început.

Problema cu aceste abandonuri de sarcini și reluări de sarcini este că îmi slăbesc încrederea în mine și mai mult. Imaginați-vă o casă care stă în ploaie luni la rând și nimeni nu repară daunele după fiecare inundație. Până la urmă se va șubrezi de tot și se va prăbuși. Eu asta fac, nu repar niciodată sentimentul eșecului personal, prefer să mi-l reamintesc și să îl port cu mine ca pe un cuțit în spate. Ba chiar uneori mă întorc pe același drum ca să mai pierd o dată.

Privind în trecut, am încercat să învăț să cânt la chitară de 4 ori până acum (reușeam să mă țin de practică, învățam acorduri chiar piese câteva luni bune apoi bam, renunțam), am încercat să îmi dezvolt vocea de 3 ori până acum (nu reușesc să fac toate exercițiile vocale, mă întristez dacă nu cânt suficient de bine o melodie și-mi spun că muzica nu e de mine), am încercat să am un stil de viață mai sănătos (sport + controlul alimentației), de 2 ori până acum, nu am rezistat mai mult de 2 saptămâni.

Secretul este să mă simt pregătită și să știu că pot mai mult. Doar atunci voi reuși cu adevărat tot ce îmi propun.

Poate că la multe lucruri nu voi excela niciodată (chitară de exemplu) dar o să mă mulțumesc cu pașii făcuți până acum și voi privi mai departe, nu o să mă întorc pe același drum bătătorit fiindcă mergând în cerc nu ajungi niciodată mai departe de propriile indicatoare.

Am scris aceste rânduri pentru că poate vă identificați sau pur și simplu pentru că am simțit nevoia să le scriu.tumblr_n81qdoOvFm1sadh18o1_1280

aveți grijă de voi și de sufletul vostru,

Raluca.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s