Poezii

sunt un câine orb. nu am nevoie de bocancul tău ca să scâncet

-24 decembrie-

aștept cu un sac desfăcut la gură
dă-mi Doamne și mie pere mălăiețe
cum să te slăvesc pe stomacul gol?
în noaptea coaptă îmi e bine
îmi e cel mai bine.

scriu cu mâinile stângi:
dragă Tu,
vreau să locuiesc într-un glob
să mă zguduie cineva din rădăcini și să ning un oraș
vreau să iasă un monstru dintr-un poem și să îmi strângă mâna
să mă arunc într-un vis și să nu îmi tremure picioarele după
vreau să mă înțepe o albină în inimă cu un ac nesteril.

spune-mi că
într-o zi cineva o să mă iubească și pe mine
cum iubește pământul florile
spune-mi că
nu mă izbesc de vreun par, ci așa e viața când cobori
îmi e bine, îmi e al dracu’ de bine

și când realizez că dacă aș fi un brad, aș fi unul cu vârful strâmb
pantoful stâng mai mic decât dreptul
ochiul de culoarea greșită
nici măcar nu mă mai surprinde.

tumblr_myvnx6PQbE1top4b3o1_500

Anunțuri

2 gânduri despre „sunt un câine orb. nu am nevoie de bocancul tău ca să scâncet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s