Poeții români

Virgil Mazilescu- onirism, dragoste și perfecționism

”tu dormi dragostea mea. sunt singur
am inventat poezia și nu mai am inimă.”

Când am auzit că la Pariu pe Prietenie se va lansa o antologie a unui poet dispărut dintre noi și care a scris puțin, publicând și mai puțin am fost curioasă.  Numele de Virgil Mazilescu îmi suna cunoscut, dar nu țineam minte genul lui de scriere. Am început să cutreier site-urile căutându-i poeziile. Câteva dintre ele mi-au atras atenția și m-au făcut să vreau mai mult, așa că am rugat-o pe Claudia să îmi cumpere  antologia numita Virgil Mazilescu Opera poetică. Nu am putut ajunge la eveniment și regret, dar am autograful celui care i-a studiat opera. Mă așteptam ca întreaga lui creație să fie cât o biblie, cât un dex, cât o enciclopedie măcar.

258 de pagini de poezie nu îmi ajung, Virgil Mazilescu!IMG1104

258 de poezii superbe nu sunt suficiente să îmi potolească foamea de oniric și  delicatețe!

Poezia lui, scrisă în vecinătatea unor nume ca Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Gellu Naum, Leonid Dimov nu a avut forța să îi eclipseze pe marii scriitori ai anilor 60, dar sper ca în prezent să fie redescoperită și prețuită ca o perlă. Din prefața cărții aflăm de la Gabriel Nedelea că poetul nu a fost „niciodată oniric sadea și nici suprarealist, cum nu a fost neomodernist sau postmodernist.” Așa este. Există un amestec între imaginile suprarealiste, noutatea limbajului și structurii de vers plus originalitatea sa ce provine din sinceritate, din înlănțuirea cuvintelor, din ruperea de ritm și repetițiile obsesive ca un ecou al omului singur.

Omul Virgil Mazilescu era boem, scriitorul Virgil Mazilescu era un perfecționist incurabil poate și din acest motiv ajungând să scrie atât de puțin. Drept mărturie, o să o citez pe Nora Iuga: ”Culmea, pe cât de boem în viață, pe atât de perfectionist era în poezie. De altfel, uneori, îl și deranja acest corset. Îmi spunea odată, bineînțeles cu o vodcă în față, la salonul spaniol, că suferă că nu e în stare să scrie punându-și ficații pe masă. Îl irita uneori, chiar își ura creierul prea constrângător. Îl speria puținătatea cuvintelor lui. Ar fi vrut să scrie ca Saint-John Perse. Ca orice poet adevărat, se credea când geniu, când cabotin, și avea câte ceva din amândouă. De fapt, eu cred că aceste categorii nici nu se exclud.”

ca și când am mai putea să admitem

ca și când am mai putea să admitem
pelerinajul înzăpezit al vrăbiilor
dintre fereastra noastră și lacrima noastră
ca și când ne vom iubi o draga mea
depășind sportiv mileniul celuilalt
și cavalerește trădarea
plănuită cu flori de liliac alb în mînă
ca și când
ca și când o draga mea vom fi
copiii fără granițe naștere lângă naștere
lângă aceste morminte orbitoare.

din nou pe sub cearșafuri și albe

din nou pe sub cearșafuri și albe
cămăși întinse pe sârmă să se usuce
prin cartierul ros de amintire până la sânge

cu două tălpi rotunde pătratevirgil-mazilescu
bați aerul repede inegal
cu două brațe care au uitat oceanul.

AL PATRULEA PUNCT DE VEDERE

copilul desenează cercuri și de fapt îl ajută pe dumnezeu
și tu (dumnezeule) femeia mea cum urmărești cu degetul
de la o fereastră: și singurătatea divină și celălalt aspect:
al florilor galbene grele moarte

a treia poveste pentru ștefana

noapte de noapte se aud pași grăbiți prin bucătărie
și uite așa ne trezește cu mersul și cu scâncetele ei steaua
rătăcită la noi în casă- aveam eu oarecum bănuiala
că prea de timpuriu s-a desprins din năvoadele cerului

astăzi primejdii mari o pândesc: motanul nostru de pildă
ar putea să-i ronțăie într-o clipă urechile nasul cât zmeura

vei auzi din nou: fii inima mea

vei auzi din nou: fii inima mea
simplu: deschizi doar niște canale
care din obișnuință nu mai duceau nicăieri
apoi îți arzi hainele
o piele febril descheiată
încă om
mâine poimâine doar mărturia lui poate amintirea
cu haosul ei frățesc: și mai mic uriaș
așadar așadar devii a doua mea inimă
apropie-te

la toate acestea ce vei răspune? fără un cuvânt
vei părăsi la noapte orașul
și absența ta: o cicatrice pe un perete de aer
micșorându-se din ce în ce din ce în ce

Virgil Mazilescu, Opera poetică, ediţie îngrijită şi prefaţă de Gabriel Nedelea, Craiova, Aius, 2013, 284 p

Anunțuri

6 gânduri despre „Virgil Mazilescu- onirism, dragoste și perfecționism

  1. „fuga din real specifică onirismului”

    Care fugă din real? „Specifică onirismul”? Nici pe departe. Oniriștii construiau, configurau vise, nu le povesteau și nu erau neapărat o fugă din Real cu R mare, din moment ce textele unui Țepeneag, de pildă, reflectau destul de mult din angoasa epocii.

    1. Greșeala mea. Nu am aprofundat foarte bine curentul, recunosc. Am citit puțin despre ce înseamnă sau ce a însemnat onirismul. M-am concentrat numai pe aducerea la lumină a textelor lui Mazilescu. Voi modifica, mulțumesc de atenționare!

  2. Editia Muzeului Literaturii Romane contine si altceva decat poezie (sau cel putin asa am auzit): pagini de jurnal, corespondenta?
    Nici asteptarile referitoare la dimensiunea mare a volumului nu sunt neaparat justificate avand in vedere in general volumele de mici dimensiuni (si astfel greu de identificat si in anticariate) ale lui VM.
    Atentie si la unele erori de redactare in aceasta editie – a se vedea pe bogul meu contributia unui prieten.

    ps: era interesant sa ne aratati si un autograf al Autorului.

    1. Eu nu dețin un autograf al autorului, asta am specificat in articol. Am un autograf al lui Gabriel Nedelea, cel care s-a îngrijit de apariția antologiei.
      Voi cauta și ediția de la Muzeului Literaturii. Când l-am citit eu prima dată pe Mazilescu nu știam că a publicat/scris atât de puțin, de aceea mi-aș fi dorit mai mult. 🙂 Mulțumesc pentru trecere și semn!

      1. Un autograf? Il pot pune la dispozitie. Am cateva scrisori de la Virgil Mazilescu, pe care intentionez sa le predau Muzeului Literaturii, dar ceva mai incolo, cand se vor limpezi lucrurile…
        Doamna Iuga apare in „Jurnal”. Cred ca ne-am si intalnit de cateva ori la Salonul Spaniol unde ne refugiam (impreuna cu Virgil Mazilescu, Eugen Suciu si Iulian Neacsu) in pauza „de curatenie” de la Casa. Nu pot intelege de ce insista sa transmita o imagine a lui Mazilescu, departe de omul care a fost.

      2. Mi-aţi face o mare bucurie dacă aţi fotografia autograful lui Mazilescu. Chiar ar fi un dar preţios. 🙂 Cât despre doamna Iuga, nu ştiu ce să spun, nu deţin adevărul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s