Uncategorized

Primul an de facultate (1)

Oficial, am terminat sesiunea a II-a, pot respira și eu liniștită, pot dormi fără coșmaruri, pot ființa, mă pot bucura de vacanță. Mai am un hop mic și neliniștitor, care se cheamă apariția rezultatelor. Acest moment este pentru mine dramatic, deoarece nu-s omul care să se mulțumească având o notă medie, muncesc (de obicei pe ultima sută de metri) până aproape de leșin pentru rezultate favorabile și nu accept un eșec. Mai mișto e că sunt un magnet pentru ghinioane… Dacă sesiunea trecută eram picată la un examen pentru neprezentarea la seminar (greșeală de secretariat, mă mutasem la altă grupă, alt seminarist și nu s-au rectificat listele), acum am pățit o altă chestie, dintr-o greșeală de transcriere a notei, aveam 10, apoi bang! nota rămâne 8.

Lăsându-mi la o parte frustrările, vreau să notez câteva lucruri pe care le-am învățat despre oameni, despre capitală, despre facultate și despre viitor în acest an al meu.

Despre oameni 

– există și aici oameni care fac lucruri bune pentru că așa simt,

– copiii sunt mai răbdători și mai dornici să te cunoască decât adulții, în ei am mai multă încredere

– bătrânii îmbrățișează o resemnare dureroasă și au două atitudini: 1.urâcioasă, răzbunătoare; 2.sperioasă, umilă

– dacă zâmbești oamenilor, feedback-ul este imediat

– uneori, o atitudine pozitivă, respectuoasă îi face și pe oamenii cu care intri în contact (oricine de la vânzători la profesori) să îți urmeze exemplul

– oamenii sunt imprevizibili, spontani. mai devreme sau mai târziu tot vei face o boacănă în discuție, important este să treci peste ea.

– în relațiile interumane, poți face predicții, dar oamenii sunt flexibili, ei acționează diferit, în situații diferite, de aceea trebuie să te mulezi pe context.

– nu știi povestea din spatele unui zâmbet, nici din spatele unei încruntări. nu ezita să întrebi, dar dacă nu primești răspunsuri, retrage-te. oamenii au uneori nevoie să păstreze pentru ei gânduri.

– dacă rămâi într-un colț, izolat, oamenii nu te vor căuta. caută-i tu pe ei, dacă ți-i dorești alături.

Concluzia: am multă afecțiune de oferit și o nevoie aproape patologică de prieteni.

Despre capitală găsiți aici păreri: https://depealtaplaneta.wordpress.com/category/gandurile-unui-om-mic-intr-un-oras-prea-mare/.

Despre facultate

– există la facultate o libertate a studentului, pe care am conștientizat-o abia la finalul semestrului I. aici nimeni nu te stresează, dacă vrei să faci treabă la seminar, faci. dacă nu, asta e. și la cu taxă sunt locuri.

– munca de cercetare e tare, deși scrierea lucrărilor de cercetare e o mare bătaie de cap, credeți-mă!

– dacă ai bani, există multe oportunități de dezvoltare profesională.

– competiția e foarte puternică și te poate doborî dacă nu te ții bine pe picioare. unii dintre colegii mei au vreo 3 pași înaintea mea, dar îi ajung.

– seriozitatea este întotdeauna răsplătită.

Concluzia: îmi place facultatea, deși are minusuri, o să mă dezvolt cât de mult pot și voi fi un psiholog de succes!

Urmează partea a II-a, cea despre planuri de viitor, perspective, speranțe și posibil, iluzii.

Vă îmbrățișez!

Aveți grijă de voi și de sufletul vostru!

R.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s