Concursuri

Să dăm glas poeziei!

Ești de curând implicat în chestiuța asta frumoasă și dragă numită poezie?  Sau scrii de ceva vreme și păstrezi versurile aproape, într-un caiet pe care îl ascunzi bine de privirile curioase? Vrei să împărtășești și celorlalți gandurile pe care imaginația le îmbracă în litere, dar ești timid sau pur și simplu nu ai avut ocazia să o faci până acum?tumblr_mf0jm6jy2s1qcflzio5_1280
Eu sunt parte mică dintr-un proiect mare numit: Pariu pe Prietenie.
E un eveniment literaro-muzical care se desfășoară bilunar în București, duminica la ora 18:00.
La sugestia și îndemnul lui Ștefan Ciobanu pornesc un mini-concurs din care nu puteți ieși decât câștigatori. 🙂

Publicați printr-un comentariu aici un poem la care țineți foarte mult sau despre care puteți spune ca e bun, iar eu și trupa (Ștefan Ciobanu, Claudia Minela, Andreea Vraja, Mihail Setelecan) îi vom da glas, acolo pe scena din Mojo Club, în cadrul evenimentului mai sus menționat. 🙂 Practic fiecare dintre noi își alege o poezie și o va recita în fața prietenilor adunați să aplaude, să se simtă bine și să asimileze. Mai mult decât atât, voi puteți urmări treaba asta live, pentru că Pariul se transmite online: http://www.livestream.com/bocanculliterartv

Eu am lansat provocarea și vă aștept cu nerăbdare creațiile!

Spor și muza aproape!

R.

Anunțuri

4 gânduri despre „Să dăm glas poeziei!

  1. Naufragiat pe viață

    Salcâmii uzi cu miros de fiare ruginite,
    Pe corabia lunii naufragiate în zbor.
    Subacvatică îmi e speranța mută,
    Naufragiez cu astrele mele în înec și mor.

    Să ard și să sting Soarele în ocean,
    Mai caut un suflu pe insulele din mine.
    Mă scufund în culori fără mască pe geam,
    Sărut tălpile mele de rămas bun, cu o sclipire.

    M-am prins scurt de plasa pescarilor,
    Într-o altă viață de necunoscuți mărunți.
    N-am scăpat de vârtejul continuu,
    Nici burta de pește nu m-a salvat.

  2. maternală – Popa Radu-Andrei

    nu
    azi nu mi-am pierdut mama
    cerul plânge doar pentru sălbaticii din partea cealaltă a pământului
    s-a crăpat de ziuă și singurul cuvânt rămas pe o scândură
    ne leagă memoriile
    închinate la poze.

    nu
    azi nu am mai căutat lumina
    am trimis-o pe toată în vârful lumânării aprinse
    creionez scrisul mamei undeva sus lângă suflet
    mi-era dor
    de mâinile ei calde

    nu
    astăzi încerc să locuiesc în camera ei
    pomii se apleacă până la vârfurile mele
    te aud de dincolo de șuierături
    închid un ochi și privesc trecutul cu jumătate de normă
    partea plină optimismul fericirea
    dar au dispărut lacrimile și bocetele oamenilor
    le-ai luat cu tine în singura odaie întunecată
    ca pe o ultimă amintire
    mirosind a viață.

  3. VÂNZĂTOARE DE NINSORI

    Cum te dezbraci copacii dau în floare
    şi simt în piept văpaia unui crin
    de la zăpadă sufletul se-aprinde oare
    când te privesc şi mor câte puţin

    Şi simt în piept văpaia unui crin
    şi trupul parcă-i flacără străină
    între prea mult şi iată prea puţin
    eşti noaptea devorată de lumină

    Şi trupul parcă-i flacără străină
    de la zăpadă sufletul se-aprinde oare
    şi cine pentru cine dă lumină
    stă noaptea sub această întrebare

    Cum te dezbraci copacii dau în floare
    de parcă i-ar aprinde o ninsoare

    Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

  4. NELINIŞTEA CICORII

    Sub bolta înstelată doarme grâul,
    Aud în depărtări o ciocârlie,
    Prin noaptea care vine cu pustiul,
    Zăresc doar o lumină purpurie.

    O inimă de mac, înflăcărată,
    Declară unei flori a sa iubire
    Şi ea, îmbujorată ca o fată,
    Sărutul lui primeşte în neştire.

    Flăcău frumos e macul şi subţire,
    El dragoste-n şuvoi i-a dăruit,
    Că nu-şi mai vine, biata, în fire,
    De la tributul pe care l-a plătit.

    Şăgalnic, când şi când mai suflă vântul,
    Sub adieri se zbat sânii cicorii,
    Iubirea lor o ştie doar pământul,
    Ce face să întârzie şi zorii.

    Iar naşi le sunt un puf de păpădie,
    Şi-un fir de grâu ce tocmai s-a trezit
    Să vadă de ce tremură cîmpia
    Şi-n flăcări, cine, ce a mistuit.

    IOANA BURGHEL

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s