Psihologie

Axiomele comunicării – Adrian Nuță

Știu, sună matematic și ciudat. În fond eu vorbesc, tu vorbești, de ce am avea nevoie de o explicație sau de teorii despre asta? În realitate, lucrurile nu stau așa. Pentru că deși vorbim din ce în ce mai des și mai mult, comunicăm din ce în ce mai puțin, tocmai din cauza faptului că doar enunțăm cuvinte, și cam la asta se reduce dialogul. A asculta + a vorbi= comunicare. Iar sună banal… Totuși a asculta nu este echivalent doar cu a auzi.

abilitati-comunicare-177325Despre aceste lucruri și multe altele am citit în cartea  Abilități de comunicare, scrisă de Adrian Nuță. Recomand cu căldură o lucrare scrisă într-un limbaj accesibil și cumva afectuos cu cititorul, căruia i se adresează direct de cele mai multe ori. Unele pasaje sunt amuzante, iar exemplele te conving de faptul că dincolo de fiecare moment în care interacționăm cu ceilalți se află dificultăți și blocaje. 

Ceea ce am aflat a fost interesant și captivant, deci m-am hotărât să împart cu voi câteva informații pe care lucrarea le conține.

În primul rând, oamenii s-au preocupat de cum s-ar putea defini comunicarea și care ar fi scopul, sensul ei. Au existat mai multe idei, modele teoretice care se afirmau pentru o modalitate de definire sau o alta. Adrian Nuță își susține preferința încă de la începutul lucrării pentru Școala de la Palo Alto, reprezentată de Paul Watzlawick, Gregory Bateson sau Dan Jackson. Membri ai așa numitului Colegiul Invizibil, cei trei au promovat axiomele comunicării și au încercat să readucă definiția originală a comunicării, aceea de a pune lucruri în comun.

Cele șapte axiome ale comunicării sunt:

1- Este imposibil să nu comunici (chiar și când nu spunem nimic, de fapt spunem ceva; comunicăm prin haine, prin mașini, prin locuințe)

2- Orice comunicare se desfășoară simultan în două planuri: conținutul și relația (ideile, cuvintele noastre formează conținutul, iar ceea ce le însoțesc: ton, mimică, accent, postură, formează relația; interesant este că în situații conflictuale oamenii nu sunt atenți la CE se spune, ci la CUM se spune, punând accentul pe relație, nu pe conținut)

3- Comunicarea este un proces continuu care nu poate fi abordat în termeni de stimul-răspuns sau cauză-efect (ne-am obișnuit să analizăm lucrurile în mod cauzal, dar asta nu e valabil și pentru situația de comunicare, în care nu găsim niciodată sursa unică, exactă care a determinat o persoană să aibă o anumită atitudine)

4- Oamenii utilizează două modalitați de comunicare: digitală și analogică (cele două denumiri provin din informatică; așadar cuvintele sunt semnale digitale în vreme ce elementele non-verbale sunt analoge)

5- Comunicarea este ireversibila (nu ne putem lua cuvintele înapoi tot așa cum nu putem transforma la loc vinul în struguri, susține autorul)

6- Orice proces de comunicare este simetric sau complementar, dupa cum se bazează pe egalitate sau diferență (în comunicare oamenii pornesc de pe poziții de egalitate sau diferență, au roluri diferite, care sunt date de statusul social sau de nivelul de pregătire: elev-elev, profesor-elev → procesul de comunicare poate fi astfel simetric sau complementar)

tumblr_ly4s9u1oY81r8d1jyo1_500

7- Comunicare implică procese de acomodare și adaptare (fiecare dintre noi are propria viziune asupra lucrurilor, suntem frumoși pentru că suntem diferiți; în comunicare, datorită modului unic în care atribuim semnificații, apar blocaje rezolvate prin acomodarea cu modul în care celălalt  se folosește de sensuri și adaptarea la genul lui de discurs).

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s