Poezii

pești

încetul cu încetul
ne transformăm în pești
întâi cad genele ca frunzele toamnei
apoi ochii prind culoarea tulbure și
se măresc
în căutarea sensului de mers printre stânci

orice transformare are necazurile ei
gândim
apoi oprim cuvintele pe țeava puștii
și încetăm să vorbim
doar silabisim câte un balon de săpun în care
nu mai crede nimeni

trebuie să ne adaptăm trebuie
să căutăm în abis mântuirea
oricum
peștii nu pot striga atunci când mor.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s