Ordinary Facts

Tabăra LicArt

Pentru cei care nu ştiu nimic despre LicArt, permiteţi-mi să vă spun câteva cuvinte în legătură cu acest festival. LicArt-ul a ajuns la a XII-a ediţie, asta înseamnă că de 12 ani, nişte oameni frumoşi promovează artiştii liceeni. Festivalul este realizat la nivel naţional, bineînţeles, şi se desfăşoară pe o perioadă de şapte luni (cel puţin până acum, nu cunosc noile modificări de regulament), timp în care elevii de liceu pot participa la categoriile Poezie, Fotografie şi Teatru. Pentru că nu am talent actoricesc (de cele mai multe ori sunt transparentă ca o sticlă), nici vreo valenţă de fotograf ( singurele mele fotografii, nu sunt fotografii, ci poze), am participat la categoria lirică. Regulile sunt simple aici: postezi un text pe site-ul concursului, daca este declarat la finalul lunii semifinalist, în luna următoare ai dreptul la două creaţii, deci ţi se dublează şansele. Dacă sunt declarate ambele creaţii semifinaliste, poţi posta 4 poezii ş.a.m.d. Din aceste creaţii semifinaliste se aleg la finalul perioadei de înscriere finalistele, adică acele texte minunate, deosebite, care au o şansă în plus la marele premiu LicArt, premiu destul de consistent. Site-ul este : http://www.licart.ro/

Anul acesta finalişii au avut o surpriză. Pentru prima dată au primit o tabară de creaţie la Poiana Braşov, în sufletul munţilor. Între 13-18 august am fost  şi eu acolo, printre cei nominalizaţi de juriul concursului (Simona Popescu, Răzvan Ţupa, Claudiu Komartin) şi am avut parte de o experienţă frumoasă pe care simt nevoia să o împart cu voi, aşa virtual. 😀

Prima zi a fost un pic obositoare, de aceea ea a avut scopul de a ne ajuta să ne acomodăm cu hotelul unde am fost cazaţi şi cu împrejurimile. Sunt din Călăraşi, asta înseamnă mers cu trenul de la 6 fără ceva dimineaţa până la 5 dupa-amiaza. După anumite peripeţii din tren ( în trenul Ciulniţa-Braşov m-am trezit că nu am loc, pentru că o altă doamnă avea pe bilet acelaşi număr), am ajuns în sfârşit la Hotel Caraiman. Pe drum i-am cunoscut pe Claudiu şi Dani, doi fotografi buni de care cu siguranţă vom auzi peste ceva timp şi alături de care o să desfăşurăm (eu şi Crina – poetă, prozatoare, prietenă) un proiect comun poezie + fotografie.

* Ziua de 14 a fost un picuţ emoţionantă, deoarece nu sunt o persoană tocmai sociabilă şi îmi e greu să leg conversaţii cu străinii, mai ales cu străinii care îmi sunt oarecum competitori (premiiile 1,2,3 au fost anunţate în ultima seară, deci până atunci mai existau speranţe). Răzvan Ţupa a fost coordonatorul nostru. Mi s-a părut o persoană foarte deschisă, dar care păstrează un anumit mister. E genul de om care comunica uşor, dar pe care nu îl poţi citi la fel de uşor.  Discuţiile au debutat nu cum mă aşteptam eu (adică să facem cunoştinţă unii cu ceilalţi), ci cu lecturarea unor creaţii finaliste. Mai precis, unii dintre noi au citit, la solicitarea lui Răzvan, poeziile preferate ale altor participanţi.

Îmi dau seama scriind aceste rânduri că voi transforma postarea într-un roman, dar… aveţi puţintică răbdare. Merită efortul. 🙂

Am analizat apoi modul în care mesajul unui text ajunge la cititor, mai precis performarea poeziei. Dacă suntem de acord cu lectura emfatică a actorilor, dacă nu, dacă se transformă un poem în funcţie de cel care citeşte, dacă e bine să ai un ton cât mai neutru ca să nu influenţezi prea mult etc. Părerile noastre au fost diverse şi destul de bine argumentate. Concluzia a aparţinut tot lui Răzvan: voi sunteţi mult mai deschişi spre diversitatea stilurilor poetice, decât eram noi (parafrazez acuşi, nu daţi cu bolovani fiindcă nu mi-am notat exact cuvintele lui).

Apoi exerciţii lirice:

1- am luat textul unei concurente care nu a venit în tabără şi am rescris-o în stilul nostru, iar rezultatul a fost acesta:

Cine sunt azi? –Delia Marilena Grosu

m-am născut ca o pasăre
m-am născut pasăre
Dumnezeu a plecat când am respirat prima dată
apoi aripile mi-au căzut şi în loc mi-au apărut
două lumini ca o boală care nu se stinge
este o boală care mă stinge

am trăit cu mama tata Bogdan şi Dragoş
am trait singură
am trăit cu Andrei
am trăit singură iar

razele îmi umplu faţa în întuneric
ascult The Smiths şi beau apă desenez litere în aer
strâng în mine oameni/strâng în mine neoameni
toţi se înghesuie în mine ca şi cum aş fi
o cutie de chibrituri/ am crescut ca o moarte
într-o sală de aşteptare.

Şi acum poemul rescris în stilul meu:

Ştiu cine sunt azi

nu m-am născut ca o pasăre
cu aripi multicolore cu glas prevestitor
am fost o simplă grămadă de oase.
felinarele ascunse între pleoape au strălucit puţin
cât să ofere oamenilor precizia cu care
au schimbat inima mea într-un ceas

tic-tac
uneori rămâne blocat
înapoia zilelor secundelor iernilor
şi-i strig trezeşte-te
până nu mă depăşesc toate trenurile
până nu mă pierd în fuga lor undeva
la nivelul unui fir de iarbă răsărit între şine

aleg întotdeauna drumul cel mai scurt
mă fixez într-un pământ bun mă îngrop în el
şi las cerul să mă ningă
aşa cresc înaltă ca un copac
fără flori fără aripi şi alte nebunii din astea
după care tânjesc fetele naive împletind vise în păr
cresc om neom
râzând cu lacrimile-n bărbie

aştept. tot aştept
prima lovitură a tăietorului de lemne
îmi vor creşte picioare de caracatiţă în locul rădăcinilor
cu care mă vor îndrepta spre porţia mea de fericire
şi atunci domnilor
veţi spune: ce creatura!
ce mutră de om fericit în nefericirea lui

mă veţi exila probabil
mă veţi lovi cu câte-o piatră dar
măcar voi putea naviga pe apele sufletului meu
fără să naufragiez.

2- fiecare dintre noi a spus primul cuvant care i-a venit în mine; majoritatea a spus substantive, aşa că am dublat exerciţiu adaugând şi niste verbe; lista a fost asta:

Of
Sufleţel
Şarpe
Zmeu
Adesea
Grindă
Mansardă
Neamţ
Tălpi
Femur
Călimară
Pânză
Struţ
Azvârle
Pescuieşte
Strănută
Găteşte
Acoperă
A adormi
A poseda

Am făcut noi diverse combinaţii, asocieri (eu am zis: şarpele pescuieşte adesea un femur) care ne-au amuzat. Puteţi încerca şi voi sa scoateţi ceva din termenii de mai sus şi să îmi arătaţi şi mie printr-un comentariu. Ar fi interesant!
În training-ul din aceeaşi zi am vizionat multe filmuleţe pe care eu nu le ştiam şi care mi-au deschis apetitul de căutat poezie nouă, de căutat nume noi. Am aflat despre multe lucruri pe care o să le înşir aici, ca într-un brainstorming: Sylvia Plath, Cabaret Voltaire- locul dadaiştilor, mişcarea letristă, Gherasim Luca, „Să-ţi baţi mama cât e tânără” (joc de cuvinte-Naum), Billy Collins, concursurile de slam= adevărate exerciţii poetice.

* În ziua de 15, am discutat filmarea din ziua precedentă, practic am analizat modul în care fiecare dintre noi îşi „vinde” mesajul poeziei. Totodată Razvan a spus câteva lucruri despre poezia finalistă a fiecăruia.

Am avut şi nişte teme pe care le-am prezentat pe parcursul celor 4 zile: de scris cel mai prost poem al nostru, de scris despre o persoană din grup, de scris un poem care să trădeze o anumită stare pe care ceilalţi trebuie să o intuiască.

Aşadar, iată temele mele:
a- cel mai prost poem:

Poem prost

afară e un bou
mănâncă un castravete
e frumos ca un perete
şi ascultă Rolling Stones
afară e cam naşpa
mai plouă câte-o ploaie
eu sunt pătrat şi ceilalţi
arată a triunghi
afară e o casă
pe casă un cocoş cocoşul este gri
şi cântă poezii
afară e un munte
cu brazi înfipţi în el
cu plete şi ciubote
arată a căţel.

b- poemul despre o persoană din grup:

Ana

am întâlnit-o
atunci când îşi ţine genunchii pitiţi după o carte
ochii ei cuprindeau cumva toţi norii
cerului senin
şi m-am gândit hei se aseamănă cu Ania
pe care o ţin captivă în romanul ăla nenăscut
seamănă cu mine
cea încă visătoare încă nemurdărită
de atâtea tăceri atâtea lucruri închise
aruncate în mine ca-ntr-o prăpastie
fără ecou

dacă închid ochii
văd doar pâcla asta de întuneric
ea are ceva din fragilitatea unui melc şi luminează
luminează culoarul
controlorul îmbufnat cu masca lui de sticlă
chiar şi trenul gârbovit
ruginit pe la încheieturi.

Brainstormingul zilei: „Din antologia oraşului Spring River”, „List of demands”, Bukowski- The man with the beautiful eyes.

* Pe 16 august am discutat despre formele fixe, despre rimă, ritm, măsură şi Razvan ne-a prezentat un scurt istoric al prozodiei clasice. În a doua parte a zilei am facut două exerciţii de muzicalitate a poeziei. Din nou am preluat o strofă a unui poem şi cu primul cuvant din fiecare vers am format o poezie-muzicală alternând sunetele cuvantului de bază. Cum nu ştiu dacă am fost suficient de explicită, iată exemplul:

Strofa suna aşa:

dimineaţa ne trezim devreme
dimineaţa se trezesc şi câinii
iar singurele sunete pe care le mai aud
sunt cele ale paginilor întoarse.
uneori mai vin şi străini pe aici
care încearcă să găsească explicaţii
pentru zgomoele din noi
zgomote pe care eu nu le-am auzit
niciodată.

Cuvintele subliniate erau cele de bază. Cu ele începeam noul text şi alternam sunetele, adăugând termeni noi, fără vreo logică anume. De la „dimineaţa” putem avea cuvinte ca: aţa, faţa, diminuat, mină, nebun, distra, minune. Am scris cursiv sunetele preluate de la cuvântul de bază. Sper ca acum e un pic mai clară cerinţa exerciţiului. 😄

Mie mi-a ieşit asta:

Dimineaţa caţa minte diminiuat nea din dineul distrat
Dimineaţa direct ţarina mie mirare îmi amintea
Iar ziarul aruncă iluzii şcolare coşar din priar doiar chiar
Sunt munte cărunt suit sub unt restaurant asuprit sus frânt
Uneori sori neordonaţi răcoritori sună de nebuni undeva
Care zare are mare articulată ca a mea
Pentru spectrul penalizat pe metru apele speră întru rugăciune
Zgomote teatrale gonesc zgura morţii. termină gogomănia zgâtie
Niciodată cioara mişcată nu oda toată, tată.

Provocarea consta în a găsi diferite părţi de vorbire, nu doar substantive. A fost un exerciţiu haios şi interesant.

Brainstormingul zilei: Ezra Pound, Constantin Virgil Bănescu, Ioan Es Pop.

Tot atunci am avut şi exerciţiul copacului. Am ieşit afară şi am ales fiecare un copac despre care am scris. Copacul meu a fost descris aşa:

copacul meu e infirm
are ceva din Cocoşatul de la Notre-Dame
toate vânturile l-au lovit
cu pumni mici şi iuţi
şi toate păsările îl ocolesc ca pe-o ciumă
copacul meu nu poate îmbrăţişa
pământul ăsta care-i refuză rădăcinile
noaptea plânge cu crengile lăsate
se deghizează în salcie

ar putea spune multe poveşti despre
luna care-l vizitează ar putea să plece
în lumea copacilor cu crengile ondulate
dar nu.

stă ca un Sisif
rostogoleşte încă o frunză din vârful dealului
frunză pe care o tu o calci hotărât
fără să ştii că în ea a fost o şoaptă
o poveste o rugăciune
a copacului pe care eu l-am plantat.

În a doua parte a zilei, Răzvan a avut ideea să lucrăm puţin şi cu cei de la fotografie. Ei au avut o excursie în Braşov şi au făcut fotografie de stradă, luând pulsul oraşului.
Ne-am dus la ei „acasă”, în sala training-urilor foto şi fiecare poetă şi-a ales o fotografie care va reprezenta suportul unei poezii noi.

Am ales fotografia Ancăi Bobeşi :

Şi poezia a fost aceasta:

cum e să fii cel uitat
la capătul şoselei care se îndepărtează ca un şarpe
sâsâind triumfător
cum e când ai doar o minge şi
oricât ai vrea să-i vorbeşti
se agită
când prea jos ca să te audă
când prea sus ca să te asculte.

cum e când ai doar mingea aia pe post de sprijin
între tine şi asfaltul rece ca podeaua unei temniţe
uneori o umbra fuge de tine de parcă
ai fi un lepros
şi se îndepărtează pe bicicleta ei cu roţi ajutătoare
pe care tu le vezi
aripi

şi poţi merge cu ochii închişi
ai învăţat pe de rost numele tuturor magazinelor
tuturor cafenelelor strălucitoare în amurg

îţi ştii locul de la marginea oraşului
pătratul în care te strângi şi aştepţi aşa
ca un „cineva” să se oprească
să-şi scoată pălăria şi să te ascundă

vei fi un iepure în joben
surpiza magicianului

totuşi
noaptea se lasă peste oraş cu toată greutatea
totuşi azi arată la fel de ieri
numai tu
copilul de la capătul lumii
te schimbi şi creşti
cu singuratatea transformată în
prieten invizibil.

Ultima zi a taberei a fost poate cea mai tensionată pentru participanţi, deoarece la ora 8 seara avea loc festivitatea de premiere. Am spus întruna ca nu am aşteptări, că nu îmi fac speranţe prea mari, totuşi emoţii au fost, la fel şi o umbră a dezamăgirii.

La ultimul training cu Razvan a trebuit să facem un poem fie de şapte rânduri, fie de şapte strofe care să conţină minciuni despre propria persoană. Interesant, nu?

Rezultatul:

Portret

eu irosesc şi ultima centimă pentr-o fericire de moment
sunt cea care înoată în minciună şi-mi pare ridicol
adevărul ăsta crescut strâmb, ţinut de voi în braţe.
mă trezesc mereu în stare de rem, aş putea scrie romane
cu visele mele numerotate aş umple-o bibliotecă
şi tot n-ar ajunge. cu peştii din pleoape aş umple o baltă
apoi aş seca-o şi din groapa rămasă le-aş face un mormânt.

Seara, înainte de premierea propriu-zisă, cei de la teatru au citit toate textele finaliste, noi am prezentat poemele inspirate de fotografii, apoi au urmat emoţiile mele pe care nu mi le doream. Nu am câştigat nimic material, nu am luat niciun premiu, dar am câştigat câţiva prieteni (surprinzător sau nu, ei nu fac parte din grupul finaliştilor de la poezie) şi câteva zile frumoase la munte în care am scris mult şi în care am descoperit câteva nume valoroase din poezia românească şi cea americană.

Sunt bucuroasă că am avut aceasta şansă datorita unui poem dedicat bunicii mele şi îi rog pe toţi vizitatorii acestui blog, dacă mai sunt liceeni, să participe la concursul LicArt, indiferent de miză, indiferent de câtă încredere au în ei. Nu costă nimic să încerci! Mai sunt trei zile până la startul Festivalului de Arte pentru Liceeni – LicArt. Succes! 🙂

Anunțuri

8 gânduri despre „Tabăra LicArt

  1. Unele parti din poemul tau prost sunt chiar bune, sa stii. :)) Eu stiam ce ati facut in tabara, dar ma bucur ca ai postat si exercitiile ca sa le inteleg si eu mai bine. Anyway, acum, la o luna si ceva de cand v-ati intors de la Brasov… Felicitari din nou! >:D<

  2. Raluucaaaa, iti ador poezia..despre mine:))…
    ma emotioneaza de fiecare data cand o citesc…
    iti multumesc muuul muult muuult de tot!>:D<

      1. sa stii ca am pus poezia dedicata tie pe site-ul scrieliber.ro, si am preluat si fotografia ta de profil. 🙂 sper sa nu te supere asta. 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s