Poezii

clopotarul a amuţit turla bisericii

e un balerin agăţat de limba clopotului
bătrânii fac multe cruci multe şi dese
ca să-i spele păcatul
de parcă ar fi o haină pe care o îneci în râu să nu-i vadă noroiul
Cel de sus.
nimeni nu-l priveşte
clopotarul satului stă fără suflet şi ruşinat
pare că tot caută ochii Medusei
se spune că avea o femeie cu şerpi în sân se mai spune că
într-o seară a iubit-o până la porţile iadului
şi nu s-a mai întors la fel de
limpede la fel de senin

cânta o cucuvea a pagubă şi femeia lui
îşi unduia trupul ca o cobră
clopotarul spunea oricui că el e-mbânzitorul că el
o iubeşte dumnezeieşte dar oamenii vorbeau
şivorbeauşivorbeauşivorbeau
până acopereau iubirea lor cu o pătură de lână
să se sufoce

nimeni nu-l dă jos de acolo
se leagănă ca o frunză şi vântul îi plânge de milă
mai bine aşteptăm ploaia să putrezească funia
mai bine aşteptăm fulgerul să o taie din rădăcină
mai bine îl lăsăm acolo ca o statuie a morţii

să ne vedem de viile noastre de vitele noastre
să mâncăm din pământ şi să mulţumim cerului
că trăim cu picioarele-n ţărână
pentru că diavolul dansează prin aer gata să prindă ceva
gata să fure ceva

cum
nu l-aţi văzut?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s