Poezii · Uncategorized

Revenire în forţă

Am plecat o săptămână în tabăra de creaţie câştigată la Licart. Aerul de munte şi exerciţiile lirice de la workshop-uri au „spart” criza mea de inspiraţie. Am scris 7 texte în 5 zile. Detalii despre Tabară, probabil în alt post. Acum o poezie-experiment:

ne suflă în ceafă o vacă alergând invers ca omul păianjen
în vreme ce noi executăm ordinele milităreşte
bocancii noştri strivesc omizi. omizile mor cu un ţipăt la care
nu reacţinează nimeni
niciodată.
dar misiunea nu e asta. nu.
trebuie să urcăm pe scara lui Dumnezeu
să îl luăm de piept şi
să ne rostogolim împreună cu el până la
porţile iadului.

bătrânul tricotează liniştit pe monociclu
mai bea o cafea mai trage o cortină
iar noi stăm cu vaca asta deasupra noastră
pe post de steaua nordului
căutându-l de nebuni prin creierii cerului

se ascunde şi parcă ne apar urechi de măgar
unii dintre noi chiar cad şi încep să umble în patru labe
de ăştia nu ne pasă. le uităm numele repede.
pustiul e cumplit. urcuşul ne transformă picioarele
în jeleuri. câteodată bătrânul râde şi mai loveşte cu un fulger
în pieptul cuiva.

ah îl urâm
pentru că are nevoie de literă mare ca să fie iubit
pentru că face goblenuri când noi ne agităm ca viermii
sau ne scoatem ochii sau ne muşcăm până la os
îl urâm pentru că
linia lui verde sună întotdeauna ocupat.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s