Poezii

cuţitul meu din rană

m-am trezit şi mi se părea că uitasem ceva
patul l-am lăsat la fel de răvaşit după ce luptasem toată noaptea
am alergat pe străzi cu pantofii prea mici
m-am împiedicat în paşii de uriaş pe care trebuie
să îi port.
aproape m-a picat un nor
privea ascuns după uzine şi sunt convinsă
că am văzut un zâmbet
în mijlocul străzii am alergat pe diagonală
semaforul şi-a acoperit un ţipăt
tocmai zburda o maşină pe şoseaua mişcată din toate părţile
simţeam peştişori în pleoape dar nu
sunt mare acum
*
am o inimă mică pe care o ţin în cuşcă
doar când plouă cântă şi o ascund bine bine
câteodată strânge gratiile cu dinţii strigă
ai uitat ceva ai uitat ceva
*
firele de iarbă sâsâiau încolăcite pe glezne
un domn îmi arunca o privire ascuţită care pălmuieşte obrazul
peştişorii din pleoape se agitau
trec peste groapa în care zăcea un beţiv
peste copilul cu faţa arsă peste casa infirmă
gata să se prăbuşească de singuratate
chiar şi peste tot oraşul cu înfăţişarea lui de autist

peste tine nu pot sa trec
eşti uşa ferecată cu lanţuri eşti nota pe care nu o disting
şi cuvantul în faţa căruia mă simt dislexică
totuşi cheia am avut-o cândva
dar am uitat prin ce poezii am aruncat-o
atunci când încă mai puteam să plâng.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s