Poezii

Pentru prietenii pe care încă nu i-am cunoscut

mai sunt câţiva paşi
până la sunetul bolovanului în gol
până la rostogolirea lui ascuţită care face să-ţi tresalte pieptul
de ce tremuri
lucrurile se mai dărâmă uneori din greşeală
aşa cum norii
se varsă în creştetul oamenilor.

mai sunt trei secunde din vis
şi o alunecare de talpă
o sa laşi ploaia să te transforme în noroi?
căderea nu înseamnă nimic
îti îndreaptă mersul
îţi apleacă spatele
cam atat
singur îţi fisurezi aripile îţi arunci gândurile la gunoi
şi aşa mai departe


scriu asta de acasă
(din prăpastie)
aproape îmi place soarele
mereu prea departe şi luna
cu ochii ei oblici
parcă niciodată înălţarea nu a fost mai frumoasă!

când sapi cu degetele în stânca fiecare treaptă
nu vezi scara. doar speri
şi brusc
găseşti sensul căderii.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s