Poezii

Rău de mare (lui Iona)

tic tac
şi-un cuţit până la os
întind fălcile într-un ceva care seamănă a zâmbet
mai bifez o nouă dimineaţă şi mă înspăimânt
de transformarea în ţipar

toate-s bune spun ecoului
stai liniştit nu mă doare nimic pentru că
nu am nimic
agăţat de pământ ca o pungă goală de-o creangă
caut un vânt bun să nu mă izbesc de ziduri
cerul e o uşa închisă mă vegheaza încruntat
ce vrei Doamne
noi pestii, înotam.

eu şi prietenul meu întunecat stăm la un pahar
ciocnim apoi ne binecuvântam ca în faţa morţii
nu poţi să ştii niciodată nu poţi să ştii niciodată
daca azi te izbeşte fericirea în plin
dacă azi rupi din tine şi dai săracilor fără suflet
dacă tot plutind de colo colo
întâlneşti o stâncă şi te frângi îmbrăţişând-o

ţiparii nu au inimă
(totuşi pe mine mă doare când alţii sting ţigări în pieptul meu)
de-asta mereu fug din mijlocul mării
şi mă ascund în casa cu obloane trase

podeaua rece cântă ceva
lipesc urechea şi hipnotizat
navighez în friguri pe ape mai puţin tulburi.

[sursa foto:http://www.tumblr.com/tagged/illustration?before=1336001838]

Anunțuri

5 gânduri despre „Rău de mare (lui Iona)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s