Poezii

căpitanul unui vas în derivă

cumpără-mi o cafea trebuie să mă înec
în lichidul desprins parca din cea mai amară noapte
strigă neputinţa din mine
animal muribund

(cum m-aş arunca în golul
braţelor tale)

şi soarele mă tulbură
am vedenii cu tine
adulmec
ceva în care să cred
te reneg
dar iubirea stă lipită de mine
ca un blestem

unde e cafeaua
vreau o durere de cap să-mi amintesc
de viaţa pe care am pierdut-o în valuri
de prima piatră aruncată spre inimă
de sentimentul căderii

cafeaua unde e cafeaua mea
să ridic vela fără tremurul obişnuit
al mâinilor stângi de iubită uitată

hai suflete

tot spre orizont
tot spre abis.

Anunțuri

Un gând despre „căpitanul unui vas în derivă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s