Proză

Ania part IV

 Descompunere

– Hei e cineva aici? Mi s-a părut că aud o voce…Întunericul ăsta e des. Nici măcar luna nu trece prin cartoanele din geam.M-au mutat la etaj, acolo sunt cazurile „rebele”, dar eu nu m-am razvrătit în faţa nimănui, doar am refuzat să vorbesc. Se pare că asta îi scoate din minţi, deşi nu înţeleg de ce. Oricum nimeni nu ascultă pe nimeni.
– Ania? Tu eşti Ania?
– Ştiam eu ca este cineva.  Ce cauţi aici?
– Pe tine.
– Atunci întoarce-te în timp. Eu nu mai sunt eu.  Am o albină în ureche şi vorbesc cu nimeni. Mai sunt om?
– Eşti. Atinge-ţi gâtul. Simţi cum pulsează viaţa prin tine?
– Ca insecta ce se zbate în urechea mea. Cine eşti tu?
– Ania.
– Imposibil! Ania sunt eu, aşa mă cheamă pe mine!
– De unde ştii? Nici măcar nu te vezi. Chiar tu ai spus că nu mai eşti tu. Dacă e aşa atunci eu sunt tu.
– Dar… eu ce sunt?
– O umbră în noapte. O rană deschisă alergând pe culoare. O urmă de ură prinsă într-o pânză a timpului.
– Vreau să dorm. Mereu. Poate mă visez şi aflu cine sunt. Ah numai tu eşti de vină!
– Eu sunt Ania acum şi tu eşti… stai să mă gândesc.  Katie. Ce crezi?
– De ce nu pot fi eu Ania şi tu Katie? De ce nu te arăţi odată? Te ascunzi după dulap? Sau sub masă? Raspunde-mi!
– „Nu răspunde nimeni,-din ziduri/Sau ganguri ies şerpi cu mersul târât;/Singurătăţile serii cu cuţitele-n mână/Ne ţin de urât.”*
– Ce e asta? E frumoasă. Într-un mod straniu.
– Am scos-o din mintea ta. Din mintea mea de fapt. Acum eu sunt Ania.
– Uite se aud picături în pod. Plouă. Chiar dacă mi-ai furat numele nu pot să mă supăr pe tine. Măcar îmi ţii de urât. Ah şi paşi de şoricei. Cum se confundă zgomotele acestea două! Cum se armonizează!
Mai eşti pe aici?
– Ascultam. Şi inima ta mică e un fel de şoarece alergându-ţi prin corp. Agitat, înfometat. Când ai iubit ultima dată, K?
– Ce întrebări pui… Şi nu-mi mai spune aşa. Mă deranjează. Spune-mi nicicum.
-Ce mai face Vlad în visul tău? Este mai înalt? Mai tânăr? Mai înţelept?
-Nu l-am văzut de ceva timp. Nici măcar în vis.
– Înseamnă că nu mai există. Poate nu a existat niciodată.                                                                                                                                                                                       – Vrei să mă înnebuneşti nu? Ei te-au pus? Cine eşti? Vreo asistentă nouă? Pleacă din camera mea! Te rog… Lasă-mă cu amintirile mele.

………

Taci? Sau ţi-au cusut şi ţie buzele? Mie da. Au spus că un mim trebuie să fie mim până la capăt şi cum nu am scos niciun cuvânt s-au asigurat că nici nu o voi mai face o vreme. Ironic nu?
Poate ai dispărut şi tu. Poate nici nu ai existat. Dumnezeule, ce se întâmplă cu mine?
-Ia uite cum stă pe jos nebuna! Urcă-te dragă în pat că de-asta ţi l-am dat înapoi. Nu te mai legăna! Hai în juma’ de oră mergem la ECT* să te trezim un pic. Parcă eşti somnoroasă nu? Dă din cap dacă te-ai  prins de tot ce ţi-am zis!

……..

-Ania 2 , spune-mi, a plecat?
-Da.
-Ea e Miss Clara. Nici pe ea nu pot s-o urăsc.
-Poate eşti nebună. Cum mai vorbeşti daca ţi-au cusut buzele?
-Doar cu tine vorbesc deşi nu rostesc vreun cuvânt. Nu cumva eşti albina din ureche?

Anunțuri

3 gânduri despre „Ania part IV

  1. Erată:
    *Citat din poezia „Panopticum” De Ion Caraion.
    *ECT- terapie neurologică bazată pe electroşocuri. Deşi nerecomandată, această tehnică rudimentară se foloseşte încă în spitale, cu succesc, până şi pentru tratarea unor simple depresii.

  2. Uite, chiar cred că m-am întâlnit cu mine, citind textul…
    Cândva, intr-o altă eră, sau pe o altă planetă, era un film serial, „tween pics” (dacă e incorect scris, să fiu iertat!), era o încleştare a psihicului, a minţii ce se cauta pe sine, nu mă omorâţi, nu stiu să scriu, dar stiu că nu era cu împuşcături sau cu pumni dar nimeni nu respira şi aşteptam serialul următor parcă obsedaţi…
    Am retrăit sentimentele, citind…
    Interesantă psihanaliza, greu de „disecat” pe taste…

    1. Cum iti spuneam, Ania imi e foarte draga si o sa continui povestea ei pana cand voi realiza ca s-a plictisit de mine. 🙂
      Ania a fost si in poeziile mele, dar a schimbat decorurile si… formele lor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s