Poezii

fără titlu

m-am născut odată cu furtuna
într-un noiembrie plictisit cu brumă în păr
am vorbit devreme. cuvintele alunecau pe buzele mele destul de firesc
tălpile nu voiau lumea de-asta mergeam
un pic stângaci. mi-am făcut o floricică în cot ca un tatuaj mov
şi-am plâns de fiecare dată când un fulger
lumina calea lui Dumnezeu către oameni.

nu mai vreau să aflu de ce luna fuge de noi şi se ascunde dupa cer.
am crescut
sunt gata să iau viaţa în spinare ca toţi ceilalţi
Hei rup
voi călca pe iubirea transformată în insectă
sufletul o să îl vând pentru o treaptă în plus
şi gata cu lacrimile sincere gata cu ploaia de vară
ce contează
versurile vor deveni avioane de hârtie. se vor pierde
dincolo de orizont.

nu mai ştiu să fiu sinceră
mă urmăresc minciuni peste tot.oraşul ne prinde în cursă
păianjen grotesc
anii trag de mine nu îi lăsa
vreau zmeie pe glezne şi soare în păr
vreau cifre doar în şotroane

mama
îmbătrânesc.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s