Poezii

de atunci au rămas doar

nopţi cu genunchii la piept nopţi subţiri ca o foaie de hârtie
nopţi cu lună crescută din tavan
nopţi cu cearcăne nopţi ca zilele îmbrăcate în doliu
nopţi pe care dacă le tranşezi îţi murdăreşti palmele de întuneric
nopţi închise
nopţi cu punct

nopţi
şi atât.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s